Astazi m-am hotarat sa incerc o discutie cu AMD pe tema pastilelor. Dupa ce am aflat de la maica-sa ca nu a inceput sa le reduca, mi-am intrebat constiinta ce as putea sa fac eu, ACUM, in legatura cu acest lucru si…i-am zis ca a venit vara si e cald afara si am intrebat-o cum se simte? Ea mi-a zis ca se simte foarte bine si m-a intrebat unde vreau sa ajung? M-am uitat in ochii ei si ma asteptam sa-mi raspunda fara sa o intreb, asa, telepatic…vroiam sa-mi raspunda in felul urmator: da m-am gandit sa le reduc, sa iau din ce in ce mai putine si sa renunt treptat de tot la ele chiar daca imi va fi foarte greu insa stiu ca tu vei fi langa mine tot timpul si vom lupta impreuna ca sa ne fie bine.

Ei bine nu mi-a vorbit asa. Mi-a spus foarte deschis ca a sunat un doctor si i-a zis sa le mai ia 6 luni? M-am trezit din visare si am intrebat-o rastit: incepand de cand? Mi-a raspuns foarte calma: incepand de acum! Pe moment am pierdut simtul realitatii si am refuzat sa mai simt altceva in afara de ura, da, ura fata de mien insumi, ea nici nu mai conta, eram doar eu si cu constiinta mea care m-a coplesit…am izbucnit in plans.

Acum sunt bine